Când recunoștința învinge suferința.

Când am ajuns la gară am sesizat că avem mult mai mulți oameni decât porțiile pe care le aveam pregătite. După un scurt mesaj pe care l-am împărtășit și apoi după rugăciunea unuia dintre frați, ne-am apucat să distribuim mâncarea. Printre cei cunoscuți au venit și mulți oameni noi. Mi-a atras atenția în mod special o femeie în vârstă care mergea destul greu. Am întrebat-o dacă este fără adăpost și i-am explicat că ajutorarea noastră este cu precădere pentru cei care trăiesc pe stradă.
– Nu, mi-a răspuns ea, dar dacă ați putea să-mi dați și mie ceva de mâncare aș primi, că abia la noapte am trenul spre Mediaș. Nu știu cine m-a întrerupt și am pierdut firul discuției cu ea. La final mi-a povestit că a fost la doctor însă nu l-a găsit, și că are acasă un fiu care este dependent de dializă. Era foarte mulțumită că ne-a fost milă de ea și i-am dat o porție de mâncare. Nu mi-a cerut bani, a zis că merge cu mila lui Dumnezeu și a oamenilor. De obicei nu dăm bani oamenilor pentru că ar trebui să mergem cu mulți bani la gară, însă aveam la mine ceva mărunt și i-am dat pe toți. Femeia a observat că i-am dat toți banii (deși era o sumă modestă) și mi-a zis:
– Domnul meu nu se poate să-mi dați toți banii, vă rog să luați o parte înapoi.
– Lăsați că nu-i problemă, mă descurc cu ce am pe card, i-am zis eu.

Rar mi-a fost dat să văd atâta recunoștință din partea unui om pe care îl ajuți cu puțin. E momentul în care recunoștința față de Dumnezeu și față de semeni se întâlnesc și trece peste zidurile suferințelor, e momentul în care vezi zdrobirea și resemnarea învinse de recunoștință și mulțumire, și te gândești: Doamne oare cum pot trăi unii oameni obișnuiți cu atâtea necazuri dar în același timp să fie atât de recunoscători! Astfel de momente nu le vezi întotdeauna la oameni, tocmai de aceea asemenea momente te schimbă, te face să te gândești cât de fragilă este viața umană în fața suferinței și a singurătății, iar ceea ce este valoros în om abia atunci se vede cu ochiul liber. Doamne, dă-ne o inimă plină de recunoștință față de îndurările Tale!

 

Marea Trimitere îngropată în Evul Mediu întunecat, de ce facem cu ea acum?

După ce a înviat din morți, Domnul Isus a accentuat destul de clar misiunea ucenicilor: evanghelizarea tuturor etniilor. Am putea spune că asta înseamnă muncă sigură până la revenirea Sa. În primele decenii după Înălțare, ucenicii au înțeles și făcut după cuvintele Domnului Isus. Dar după ce au trecut primele trei veacuri și biserica a fost recunoscută ca o instituție religioasă de prim rang în imperiului Roman, încet încet biserica și-a abandonat complet misiunea de a evangheliza alte popoare și alte grupuri etnice. Apoi au urmat veacurile de întuneric ale Evului Mediu. Biserica a îngropat Evanghelia. Până la Reforma lui Luther, mântuirea era monopolizată de bunăvoința bisericii. Au urmat alte mișcări de reformă prin Zwingli, Calvin și cea a Anabaptiștilor. Deci în total 4. Absolut toate cele 4 nu au redescoperit lucrarea darurilor Sfântului Duh din motive evidente: cei de atunci se temeau de abuzurile care s-au întâmplat de-a lungul vremurilor în Biserica Catolică. Așa că au dezvoltat teoria cesaționistă. Însă este evident că le-a mai scăpat ceva: mandatul misiunii la etniile neevanghelizate.

Catolicii în dorința de a combate mișcările de Reformă ale protestantismului au fondat mișcarea iezuită prin care voluntarii s-au angajat să trăiască în sărăcie, castitate și ascultare. Ei au fost cei care au ajuns în Filipine, America (Sud și Nord), India, China, Tibet etc. Au înființat școli, au învățat limba locală, au tradus materiale, au inventat alfabetul pentru cei care nu-l aveau etc. În anii de început au avut puțin succes mai ales în Asia, cu excepția Filipinelor.

Au trecut două veacuri de la reformă, până când bisericile protestante au fost trezite în ce privește evanghelizarea până la marginile pământului. Lucrul acesta s-a întâmplat în anul 1793, când Wiliam Carey a plecat misionar în India. După el au urmat alți misionari protestanți și așa a început mișcarea de evanghelizare a altor popoare.

Noi evanghelicii suntem moștenitori atât a anabaptiștilor, cât și a protestanților. În speță penticostalii sunt cei care au redescoperit botezul cu Duhul Sfânt și susțin că Dumnezeu nu a încetat să lucreze prin minuni așa cum spun protestanții (luteranii, calviniștii, prezbiterieni etc) dar și mulți neoprotestanți (ex. baptiști, creștini după evanghelie, menoniți etc), tocmai de aceea trebuie să nu îngropăm Marea Trimitere pentru că ea este strâns legată de lucrarea Duhului Sfânt, iar în al doilea rând nu trebuie să uităm că în ciuda saturației de informații în lumea modernă, există ÎNCĂ multe etnii care nu auzit de Domnul, nu au Biblia tradusă în limba lor și nu au o biserică locală.

Încerc să punctez câteva chestiuni care împiedică biserica penticostală să devină mai activă din punct de vedere misionar. În primul rând lipsa unei viziuni clare legate de sarcina transculturală a misiunii. Am întâlnit mulți frați cu multă râvnă pentru lucrarea misionară din țară dar când aud de alte popoare pur și simplu se blochează. Dacă cei care fac misiune au viziune limitată a lucrării, în mod cert vor limita pe alții care îi urmează.

Un alt lucru este materialismul. Auzim des expresia „lumea a treia!” cu referire la țările din Africa, Asia sau America de Sud. E ușor de identificat lumea întâi: Vestul, dar cine este lumea a doua? Lumea a doua sunt țările în curs de dezvoltare cum ar și România. Marea problemă este că noi cei care suntem în lumea a doua ne dorim să devenim precum cei din lumea întîi, ori asta ne ia din entuziasmul pentru evanghelie și ne canalizăm energia spre lucrurile materiale. Penticostalii din Bucovina care au de regulă familii numeroase sunt fără doar și poate cei mai mare exportatori de resurse umane în Occident, tineri care ar putea fi o mare binecuvântare pentru lucrarea misionară.

Al treilea lucru pe care îl consider o piedică majoră pasarea responsabilității altora. Mă refer aici la ideea care s-a vehiculat cum că e treaba străinilor să facă misiune. Ei (americanii) au bani, au resurse, au drumul bătătorit, să facă ei. Da, americanii au făcut și fac misiune, dar de ce nu și noi?

Monica Pop, Răzvan Constantinescu, Adina Alberts, mesaj pentru Iohannis

”Noi, semnatarii acestui document, solicităm Preşedintelui Iohannis, parlamentarilor şi guvernanţilor încetarea politicii de perpetuare a stării în care se află România de un an încoace şi revenirea la starea de normalitate. În ultimele 12 luni, din postura de giranţi politici, aţi initiat, tolerat şi încurajat o strategie greşită, care este împotriva românilor. Aţi încălcat Constituţia României, legile şi convenţiile internaţionale privind drepturile pacienţilor (Convenţia de la Oviedo) pentru o viroză care are morbiditate şi mortalitate asemănătoare cu ale unei gripe sezoniere. Noi, medicii cu ştiinţă de carte şi conştiinţă, uniţi în convingeri şi adevăr, vă atragem atenţia că măsurile pe care le-aţi luat sunt fie absurde, fie ineficiente, fie fără logică din punct de vedere ştiinţific. În acest sens, vă solicităm ca, de îndată, să:
1. Încetaţi cu obligativitatea purtării măştilor, mai cu seamă în aer liber. Măştile sunt dispozitive medicale şi, dacă nu sunt utilizate corect, nu folosesc la nimic! Ba, mai mult, după o perioadă scurtă de purtare într-un spaţiu nesteril, acestea devin focare de infecţie, întrucât se umezesc, iar germenii găsesc în ele un mediu de cultură perfect. Despre cele neconforme (majoritatea celor care se gasesc in Romania ) nici nu mai vorbim. Încetaţi să ne obligaţi copiii să poarte măşti la şcoală! Este nociv, este inuman, este degradant, este fără rost!
2. Încetaţi cu monitorizarea temperaturii la intrarea în magazine sau în alte instituţii! Determinarea temperaturii şi triajul epidemiologic pe care îl fac “medicii-agenţi de pază” este un act medical care ar trebui să fie efectuat (conform legislaţiei româneşti, dar şi mondiale, în materie) numai de personal calificat. Monitorizarea temperaturii corpului nu este doar ilegală, efectuată în condiţii improprii şi cu instrumente neadecvate, ci şi total ineficientă, întrucât febra nu este un simptom specific numai infecţiei cu SARS-Cov2.
3. Încetaţi cu interdicţiile de circulaţie! Interzicerea circulaţiei cetăţenilor în anumite intervale de timp nu are nicio logică din punct de vedere epidemiologic. Prin măsurile restrictive, aţi decredibilizat Poliţia si Jandarmeria. I-ati transformat pe politisti si jandarmi în infractori, impunându-le să aplice nişte acte administrative care încalcă flagrant Constituţia şi legile ţării!
4. Încetaţi cu promovarea vaccinurilor anti-Covid! Legislaţiile românească, dar şi cea europeană, interzic reclama la medicamente. Vaccinarea este un act medical. Niciun act medical nu poate fi făcut sub constrângere sau presiune! Serurile utilizate în acest moment în România sunt de fapt terapii genice experimentale, aflate în fază de testare până în 2023, iar administrarea lor în condiţiile în care populaţia nu este informată corect şi complet, reprezintă un malpraxis grosolan, o crimă cu premeditare la adresa românilor.
5. Nu mai obstrucţionaţi medicii să-şi trateze pacienţii cu scheme de tratament pe care le consideră ei ca fiind cele mai potrivite pentru aceştia! Medicina este o profesiune liberală, iar medicii au întreaga libertate de a alege ce medicamente cred ei de cuviinţă pentru a-şi vindeca pacienţii. Nu mai impuneţi protocoale terapeutice anti-Covid „oficiale”, în care tronează medicamente experimentale (unele dovedite ca ineficiente sau chiar toxice), transformând astfel populaţia României într-o colonie de cobai.
6. Încetaţi cu discreditarea şi compromiterea corpului medical, a actului medical, a spitalelor. Orice voce din lumea medicală care îndrăzneşte să rostească public o altă opinie decât cea oficială este discreditată în cel mai grosolan mod posibil. Reglementările Codului Deontologic al Medicilor care interzic unui medic dreptul la libera exprimare sunt anticonstituţionale.
7. Încetaţi cu manipularea statisticilor medicale şi cu obligarea medicilor să falsifice certificatele de deces! Oameni care au murit de patologii diverse au fost declaraţi morţi de Covid. Mai mult decât atât, aţi închis spitalele, interzicând accesul românilor la servicile medicale. Bolnavi cu patologii cronice au decedat pentru că nu a mai avut cine să îi trateze sau opereze, în timp ce secţii întregi, spitale întregi chiar, stăteau goale, sub pretextul ca se vor aglomera, din cauza unei false pandemii.
8. Opriţi strategia greşită de comunicare (posibil programatică), prin anunţuri zilnice apocaliptice, care conduce la depresii grave în populaţia şi aşa îngrozită de problemele financiare rezultate din năruirea activităţii economice în toate domeniile! De peste un an, se anunţă zilnic doar numărul (neverificabil) de nou-infectaţi, numărul de cazuri grave din ATI (neverificabile) şi numărul de decese (care includ decesele la pacienţi fără simptome de Covid), dar nimic despre cei vindecaţi. Din acest motiv, starea de spirit a românilor se agravează constant. Niciun cuvânt de încurajare, de încredere într-un viitor bun, dimpotrivă. Iar un lucru binecunoscut în medicină este acela că scăderea moralului şi stresul induc deprecierea importantă a imunităţii organismului.
9. Stopaţi campania de denigrare a medicilor (în special a celor din ATI) şi a activităţii spitaliceşti, deoarece aceasta conduce la scăderea încrederii populaţiei în sistemul de sănătate şi la neprezentarea sau la prezentarea tardivă a pacienţilor la medic, având drept consecinţă înmulţirea numărului de cazuri grave, cu amplificarea costurilor de tratament, dar şi la înmulţirea numărului de decese!
10. Stopaţi distrugerea economiei României! V-aţi exercitat discreţionar puterea asupra cetăţenilor şi a firmelor româneşti împingându-le către faliment. Dumneavoastră nu înţelegeţi medicina, aveţi sfătuitori necalificaţi sau rău intenţionaţi. Vă rugăm, lăsaţi medicii să facă medicină, că asta e profesia lor, şi sprijiniţi-i!

11. Nu mai terorizaţi populaţia, nu mai induceţi psihoze, nu mai manipulati datele statistice! Încetaţi cu stările de urgenţă/alertă motivate prin aşa-zisa „pandemie”! Ea nu există, mai cu seamă atât timp cât nu a fost declarată printr-un act oficial!”

Cum este fără facebook sau WhatsApp

De câteva luni am renunțat la Facebook și Whatsapp. Motivul principal a fost încrucișarea datelor celor două platforme. Am găsit o alternativă WhatsApp destul de bună, Signal însă pentru facebook nu. Mewe nu este atât de populară iar gab nici atât. Dar am conturi pe ambele platforme. Voi vedea dacă se schimbă ceva în viitor.

https://mewe.com/i/c%C4%83t%C4%83uadrian

https://gab.com/catauadrian

În rest aș zice că m-am obișnuit destul de repede fără facebook, nu e o tragedie că nu văd postările prietenilor mai ales că oricum nu am timp să stau pe fb.

Dictatura medicală 2021, ce mai cred despre pandemie

Anul 2021 pare tot mai clar că ne îndreptăm spre o dictatură medicală impusă cu precădere în țările democratice.

  1. Presa din întreaga lume a fost cumpărată sau momită cu diferite promisiuni să transmită aproape continuu necesitatea acestui experiment medical global. Acesta este unul dintre lucrurile cele mai evidente ale așa zisei pandemii. O foarte mare parte din media transmite non-stop sinistrele seringi, oameni care stau liniștiți și sunt injectați, holuri și saloane din spitale etc. Trebuie să ai o inteligență foarte mică să nu-ți dai seama că tot ce se derulează pe ecrane și se scrie în presă face parte dintr-un mecanism global de brain-washing.
  2. Limitarea libertăților individuale. În 30 ani de democrație, România a ajuns la primul său test, dacă în multe țări din lumea democratică cetățenii au dezvoltat o apatie față de problemele politice și dau crezare guvernului, scurta noastră istorie ne dă destule motive să ne îndoim de bunele intenții ale decidenților politici, PNL-ul care compune actuala coaliție de guvernare a demonstrat încă odată că nu se deosebește prea mult PSD. În această criză prin care trecem se observă de la o poștă intenția guvernului de a-și arunca cetățenii în acest experiment medical numit vaccinare anti-covid.
  3. Folosirea forței, violenței și brutalității împotriva propriilor cetățeni. Este evident că tot mai mulți oameni își dau seama de planul big-pharma de a vaccina cât mai mulți oameni împotriva voinței lor sau prin brain-washing, așa că oamenii au început timid să protesteze, însă guvernele acționează cu o violență ieșită din comun. Stânga a dobândit o putere de neimaginat prin complicitatea celorlalte partide. Încetul cu încetul stânga își va impune agenda sa, o nouă formă de comunism. Așa că nu ne mai mirăm că folosesc forța împotriva propriilor cetățeni.
  4. Marionete. Este tot mai posibil ca oamenii aleși de cetățeni să devină niște marionete în mâinile elitelor globaliste, degeaba îi alegem, ei nu își vor mai consulta proprii cetățeni, ceea ce se întâmplă acum cam peste tot.
  5. Cenzura. Este posibil ca în viitor cenzura să devină o normă comună. Guvernele vor apela tot mai des la mijloace de reducere la tăcere a opozanților.
  6. Vaccinarea anti covid. Până la momentul de față vaccinarea a permis replicarea altor tulpini, ceea întărește ideea unor sceptici ca mine că așa zisa vaccinare nu ajută. Încercarea de a convinge populația să facă vaccinul în schimbul unor libertăți este un șantaj, iar ideea de pașaport verde nu este altceva decât o discriminare grosolană și dezgustătoare.
  7. Elitele lumii se reinventează mereu în așa fel să crezi că ai nevoie de ele pentru a trăi.

O lume înstrăinată de Dumnezeu

Una dintre întrebările grele și dificile la care omul a trudit din greu să găsească un răspuns mulțumitor este: de ce este lumea noastră atât de înțesată de rău? Atunci când citești în ziar despre o crimă sau când vezi suferința din cauza unor accidente, când auzi pe cineva drag că suferă de o boală terminală, când auzi de conflictele interetnice care decimează mii de oameni, nu poți să nu te frămânți cu gânduri negre. Și mulți dintre noi trăim în condiții bune, în mod cert mult mai bine decât părinții și bunicii noștri, starea de bine este temporară, omul trăiește constant într-o stare de fragilitate și vulnerabilitate indiferent de statutul social.

Îmi aduc aminte o imagine din Calcutta (India). Am trecut pe lângă o casă mare și foarte frumoasă. Am făcut colțul și imediat pe strada pe care am intrat, am văzut o imagine dezolantă, un frizer ambulant își servea un client la marginea străzii printre multe calabalâcuri, clientul său se privea din când într-o oglindă improvizată, și îmi amintesc de mizeria și sărăcia care schimbase scena acelei case albe și frumoase pe care o văzusem la câțiva zeci de metri mai încolo.

Sigur oricât am dezbate problema lumii suferinde, atât binele (în sensul de stare) cât și răul, ambele sunt volatile și temporare. Însă pentru noi creștinii care vedem răul temporar (în această lume) și veșnic (după această viață), problema cea mai dureroasă este poziționarea individului înstrăinat de Dumnezeu, de sursa binelui, de adevărată cunoaștere a rostului său existențial. Dacă pentru multe lucruri există soluții, sau cel puțin vedem cât de mult ni s-a ușurat viața datorită descoperirii tehnologice în ultimele decenii, omul rămâne vulnerabil și fragil în fața bolii și a morții și fără speranță în fața judecății Creatorului, dacă trece din această lume înstrăinat de Dumnezeu.

Una dinte marile probleme ale Bisericii este înțelegerea misiunii sale pe acest pământ. De cele mai multe ori credincioșii depun eforturi imense pentru a ajuta oamenii să iasă din sărăcie și necazuri pentru că asta dă o imagine bună bisericii, uneori o facem pentru suntem copleșiți de suferința oamenilor din jurul nostru, dar ne este mult mai greu să le spunem oamenilor adevărul crud pe care noi îl credem despre starea omului în general. Ne este greu să credem că cea mai mare problemă a omului este starea sa decadentă, ne este greu să credem că omul este mort în păcatele și greșelile sale și oricât de mult s-ar ameliora problemele sale, fără Hristos toate eforturile noastre sunt ca o pictură de apă într-un ocean.

 

Cei cinci stâlpi ai închinării la idoli în ortodoxie

Închinarea la idoli a fost o practică păgână religioasă din cele mai vechi timpuri. Spre exemplu în hinduism oamenii se închină şi astăzi la tot felul de obiecte, idoli, copaci, animale etc. sau la strămoșii reîncarnați în animale. Aceasta este idolatria primitivă. Este clar că în spatele idolatriei se află demonii care înșeală oamenii prin diverse moduri. Pentru că în creștinism se cere explicit renunțarea la idolatrie, oamenii au inventat o cale de compromis: sincretismul. Această formă de idolatrie încearcă să combine elemente păgâne din idolatrie cu orice formă de închinare către Adevăratul Dumnezeu. Chiar dacă este o formă mai blândă de idolatrie, în realitate, sincretismul este mai dificil de combătut, datorită formelor de asociere cu învățăturile Bisericii.

Creștinismul ortodox din Est abundă de idolatrie. Credincioșii ortodocși se laudă cu închinarea la moaște, la sfinți, la icoane, la mormintele sfinților, la cruce etc. De foarte multe ori m-am întrebat cum este posibil ca niște oameni care se consideră credincioși şi care susțin că îl cunosc pe Dumnezeu, se închine la o bucată de lemn sau la niște oase de sute de ani? Cum pot acești oameni să se închine la lumina de la Ierusalim sau cum pot să pupe icoanele pline de ruj din mănăstiri sau din biserici?

Iată câteva posibile răspunsuri.

1) Preoții nu au acces la Biblie şi nu permit nici enoriașilor ortodocși să o citească. Cei mai mulți preoți ortodocși sunt învățați din şcoală că se pot rătăci dacă citesc Biblia, şi că doar Biserica Ortodoxă are puterea de a o interpreta corect prin sistemul de dogme teologice. Din această cauză preoţii interzic enoriașilor să citească Biblia. Ortodocșii care o citesc pun multe întrebări preoţilor la care cei mai mulți sunt incapabili să răspundă ori nu o fac din cauza vulnerabilității lor.

2) Închinarea la icoane aduce mulţi bani Bisericii Ortodoxe. Întotdeauna idolatria a fost profitabilă. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au înţeles că cei care vând idoli devin bogați. Este trist că cei mai religioşi cumpără icoane, plătesc pentru pictarea bisericilor şi sponsorizează orice acțiune care amplifică idolatria existentă şi o mențin profitabilă. Astăzi multe afaceri prospere din industria idolatriei ortodoxe din România sunt deţinute chiar de preoţi. Ei vând şi revând oamenilor lumânări. Ei sunt cei care deţin magazine de icoane şi alte obiecte bisericeşti. Dacă oamenii ar citi Biblia şi ar vedea poziţia lui Dumnezeu faţă de idolatrie mulţi ar renunţa la ea şi industria idolatriei ar avea de pierdut.

3) Dogmele şi tradiția. În rândul oamenilor obişnuiţi tradiţia populară joacă un rol important în consolidarea credinţei idolatre. Obiceiurile populare se transmit din generaţie în generaţie. Prea puţini au curajul să se întrebe, de ce trebuie să se închine la idoli? De ce trebuie să pupe icoanele în biserică sau de ce trebuie să aprindă lumânări? Nu se întreabă dacă există anumite beneficii spirituale în urma acestor sacrificii. De asemenea idolatria s-a înrădăcinat adânc în teologia ortodoxă. Preoţii sunt învăţaţi cu ajutorul dogmelor că idolatria este un mijloc autentic de închinare. Satana ştie că oamenii de rând nu pot să  renunțe la tradiție cu ușurință din cauza excluderii sociale și că cei mai mulți preoți nu pot să pună la îndoială învățăturile sistemului teologic oricât de stupid ar părea anumite lucruri cerute de dogme.

4) Frica joacă un rol foarte important atât în rândul clerului cât și în rândul enoriașilor ortodocși. Oamenii sunt învățați să se teamă de sfinți, de oase, de icoane, de morminte și de cruce. Această teamă este sădită din copilărie și mulți o poartă în suflet până la moarte. Este vorba de o frică de obiecte, o frică de oameni, o frică de sistemul religios. Oamenii cântăresc greu ceea ce ar pierde dacă ar renunța la idolatrie, iar preoții se tem să nu-şi piardă pâinea. Adevărul ne face liberi, spunea Domnul Isus, ori în spatele idolatriei se află un sistem mincinos care înrobește omul.

5) Superstițiile. Frica de idoli ar fi fără putere dacă oamenii nu ar trăi într-o lume a superstițiilor. Fără îndoială superstițiile țin mulți oameni în întunericul dens al religiei. Duhurile necurate manipulează mulți oameni cu ajutorul poveștilor superstițioase care sunt transmise din generație în generație. Frica și superstițiile suprimă dorințele omului de a afla adevărul. Oricine îndrăznește să citească Biblia este bombardat cu elementele superstițiilor de către cei din jurul lui. Ortodoxia încurajează pelerinajele la morminte precum şi multe practici oculte. În unele cazuri enoriaşii merg la preoţi şi plătesc slujbe de blestem pentru duşmanii lor. În credinţa ortodoxă se interpătrund o mulțime de elemente străine de învățăturile Biblie care nu sunt altceva decât superstiţii populare ridicate la rang de adevăr absolut ce nu poate fi pus la îndoială.