În fiecare an, în luna decembrie, adepții teoriilor conspirației consumă multă energie mentală pentru a reconstrui conspirații peste conspirații. Unii caută vinovați pentru victime, alții drepturi și avantaje chiar dacă nu au suferit mare lucru, că profitori ai revoluției au tot apărut, ca ciupercile după ploaie, în acești 30 de ani.

Sunt sigur că multora dintre cei ce-au pierdut copii sau părinți, în evenimentele din decembrie ’89, nu li se va face dreptate în această lume. Nu trebuie să te uiți prea departe în istorie să înveți că trăiești într-o lume nedreaptă, decât în secolul 20. Nu s-a făcut dreptate victimelor celor două războaie mondiale, nu s-a făcut dreptate rușilor, de la venirea comuniștilor până la căderea lor, nu s-a făcut dreptate victimelor din timpul regimului lui Franco din Spania. Apoi în America de Sud, câte regimuri au fost și au ucis cu cruzime, și nu au fost aduse în fața justiției. În Asia Pol-Pot a murit fără să plătească ceva pentru exterminarea propriului popor în anii 70 la fel s-a întâmplat cu Mao din China. Nu s-a făcut dreptate celor care au suferit în temnițele României comuniste din anii 50 până în 89, au murit și victimele și torționarii.

În Africa, mai precis în Rwanda în anul 1994, un milion de oameni a fost măcelărit în mai puțin de un an de zile, iar dreptate nu s-a făcut decât într-o proporție foarte mică. Cel care a preluat puterea în Rwanda spunea că pentru a face dreptate, ar trebui să omori zi și noapte, la câți vinovați au existat după genocid, și la ce ar folosi acest lucru? El a înțeles, că dacă nu se clădește pe reconciliere, în următorii ani se va ajunge din nou la conflicte și moarte.

La fel în România, au trecut 30 de ani, este timpul reconcilierii, Iliescu, Voiculescu, Roman și alții poate au partea lor de vinovăție, dar chiar și așa nimeni nu poate nega contribuția lor la libertate. Este ușor să judeci acum, cum trebuia să procedeze ei atunci. Imaginați-vă încă două scenarii. Primul, Ceaușescu își recăpăta puterea după câteva zile și toți cei care doreau să-l dea jos erau condamnați la moarte. Nu erau ei eroi acum? Al doilea scenariu, să zicem că armata și securitatea se împărțea în două tabere: o parte cu Ceaușescu, o parte cu noua putere: țara intra în război civil, cum s-a întâmplă deseori. Câți morți ar fi fost? Cu siguranță mult mai mulți. S-ar fi terminat în câteva zile? Greu de spus..

Trăsătura lunii decembrie este marcată de două direcții ale societății noastre, una este de ranchiune sau dor de răzbunare cu privire la decembrie 1989, iar cea de-a doua este de consumerism sau multă risipă. Nu sunt adeptul dezgropării trecutului, îmi dau seama că cei care ar trebui condamnați, au o vârstă mult prea înaintată pentru a ajuta la ceva pe cineva, iar cât despre sărbători, niciodată nu m-am dat în vânt după ele. Încă nu înțeleg cum ne ajuta pe noi creștinii atâta mâncare și risipă. Sigur pe cei mai mulți îi îmbolnăvesc și îi îndatorează, iar pe alții îi îmbogățesc. Cu frigiderele pline, cu mii de produse în supermarket, echilibrul este tot mai greu de întâlnit, darămite când în mod intenționat se prepară tot felul de mâncăruri și prăjituri, nu ne punem toate organele trupului la grea încercare? Hristos nu poate fi serbat cu brazi, cu lumini, ori cu multă mâncare și băutură. Hristos poate fi cel mai bine serbat prin slujire și ascultare, lucruri pe care lumea nu dorește să le facă sub nicio formă.

Am învățat că, Hristos nu se află la evenimente care îți lasă gustul amar al goliciunii lăuntrice și după care te recuperezi greu. El te inspiră și te înviorează, și nu te lasă sleit de puteri așa cum se întâmplă acolo unde mâncarea și băutura sunt dumnezei.

În acești 30 ani am învățat că lumea te poate munci zi și noapte, pentru a te conforma modelului promovat al epocii. Dar ca să fii eficient pentru lucruri mai bune și mai folositoare, nu trebuie să te iei după mulțime. Văd mulți creștini care nu au timp de nimic în afară de job, familie și distracție. A te mulțumi cu lucrurile materiale pe care le ai, este foarte important, mai ales în libertate. Mulți aleargă de dimineața până seara pentru a avansa, pentru o mașină nouă, o casă mai mare etc. Oamenii uită că timpul dat în schimb pentru obiecte te face foarte nefericit, pentru că lucrurile materiale le vezi și găsești peste tot, inclusiv la groapa de gunoi dar nu există niciun un loc de unde să poți cumpăra timpul pierdut, și absolut nimeni nu-ți poate dona o zi în plus.

Trebuie să învățăm să iertăm trecutul, să construim pe reconciliere, să fim drepți și să recunoaștem meritul celor care în măsura înțelegerii lor au contribuit la căderea comunismului, trebuie să învățăm să trăim în libertate fără să ne îmbuibăm cu mâncare și băutură, să învățăm să trăim fără invidie că alții au mașini mai bune și mai noi, case mari și etc. Dumnezeu ne-a dat libertatea și dacă vrem să dovedim că o prețuim, nu trebuie să ne lăsăm ademeniți de niciun sistem sau de trenduri vremelnice căci tentațiile și oportunitățile sunt multe.