Când recunoștința învinge suferința.

Când am ajuns la gară am sesizat că avem mult mai mulți oameni decât porțiile pe care le aveam pregătite. După un scurt mesaj pe care l-am împărtășit și apoi după rugăciunea unuia dintre frați, ne-am apucat să distribuim mâncarea. Printre cei cunoscuți au venit și mulți oameni noi. Mi-a atras atenția în mod special o femeie în vârstă care mergea destul greu. Am întrebat-o dacă este fără adăpost și i-am explicat că ajutorarea noastră este cu precădere pentru cei care trăiesc pe stradă.
– Nu, mi-a răspuns ea, dar dacă ați putea să-mi dați și mie ceva de mâncare aș primi, că abia la noapte am trenul spre Mediaș. Nu știu cine m-a întrerupt și am pierdut firul discuției cu ea. La final mi-a povestit că a fost la doctor însă nu l-a găsit, și că are acasă un fiu care este dependent de dializă. Era foarte mulțumită că ne-a fost milă de ea și i-am dat o porție de mâncare. Nu mi-a cerut bani, a zis că merge cu mila lui Dumnezeu și a oamenilor. De obicei nu dăm bani oamenilor pentru că ar trebui să mergem cu mulți bani la gară, însă aveam la mine ceva mărunt și i-am dat pe toți. Femeia a observat că i-am dat toți banii (deși era o sumă modestă) și mi-a zis:
– Domnul meu nu se poate să-mi dați toți banii, vă rog să luați o parte înapoi.
– Lăsați că nu-i problemă, mă descurc cu ce am pe card, i-am zis eu.

Rar mi-a fost dat să văd atâta recunoștință din partea unui om pe care îl ajuți cu puțin. E momentul în care recunoștința față de Dumnezeu și față de semeni se întâlnesc și trece peste zidurile suferințelor, e momentul în care vezi zdrobirea și resemnarea învinse de recunoștință și mulțumire, și te gândești: Doamne oare cum pot trăi unii oameni obișnuiți cu atâtea necazuri dar în același timp să fie atât de recunoscători! Astfel de momente nu le vezi întotdeauna la oameni, tocmai de aceea asemenea momente te schimbă, te face să te gândești cât de fragilă este viața umană în fața suferinței și a singurătății, iar ceea ce este valoros în om abia atunci se vede cu ochiul liber. Doamne, dă-ne o inimă plină de recunoștință față de îndurările Tale!