Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăș zic: Bucurați-vă! Filipeni (4:4)
Există studii care susțin că pruncii zâmbesc și se bucură încă din pântecele mamelor lor și acest lucru îl fac fără să-i învețe nimeni. În primii ani de viață aproape toți copiii normali zâmbesc și râd destul de des, în ciuda faptului că nu au adus nimic cu ei în lume și au doar hainele date de alții. Partea tristă este că odată cu înaintarea în vârstă, o mare mulțime de oameni zâmbesc rar și se bucură foarte puțin de mulțimea lucrurilor pe care le au. Așa că bucuria este o alegere, iar bucuria în Domnul este o virtute!
Putem căuta bucuria în mulțimea lucrurilor pe care le avem, putem căuta bucuria în carieră, în bani, în excursii, în statut social, și a-și îndrăzni să spun că trebuie să ne bucurăm de fiecare lucru mărunt sau mare pe care îl dobândim, dar în același timp să nu pierdem din vedere adevărata bucurie precum și Sursa adevăratei bucurii.
Sursa adevăratei bucurii este Domnul care ne poate dărui o bucurie inexprimabilă în cuvinte, o bucurie care nu depinde așa de mult de circumstanțe, de fapt chiar în ciuda circumstanțelor. Lumea în care trăim este plină de ură, în fiecare zi mii de creștini sunt umiliți și martirizați, și dacă ai privi doar la acest trist tablou ai fi tentat să sfârșești în depresie. Cel care le dă lor putere să reziste în fața morții este Domnul care ne-a spus să ne bucurăm pentru că numele noastre sunt scrise în ceruri. Domnul Isus ne asigură că acesta este unul dintre cele mai mari motive de bucurie.
Bucuria în Domnul este un semn vizibil al sănătății spirituale, este o virtute care nu poate fi contrafăcută sub nicio formă mai ales atunci când trecem prin necazuri și circumstanțe pe care le controlează alții în defavoarea noastră. Întâlnesc deseori oameni care îmi spun doar lucruri negative sau că doar ei sunt nedreptățiți, în opinia lor totul este rău și gata să se prăbușească, și chiar dacă nu sunt medic, spun cu certitudine că acești oameni sunt într-o depresie gravă. La fel un om care îți spune că totul e rău într-o biserică, că nimeni nu mai este credincios, că ne ducem cu totul la vale, că nu mai merită să fii credincios sau doar el/ea este credincios/credincioasă, să știi că acea persoană este într-o depresie spirituală.
Bucuria duhovnicească este o virtute, și recunosc că necesită un oarecare efort la fel ca orice virtute: răbdarea este o virtute și nu toți o avem, dragostea este o virtute, nu toți o avem și ne greu să iubim pe cei care ne nedreptățesc, bucuria necesită o disciplină zilnică, pentru că aceasta este chemarea: Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Poate nu trebuie să răbdăm zilnic o situație dificilă, poate nu trebuie să ne iubim zilnic câte un dușman, poate că nu este nevoie de îndelungă răbdare la orice pas, dar avem nevoie de bucurie întotdeauna!
