Pentru mulți credincioși evanghelici și nu numai, nu există o definiție clară a „chipului veacului”. Unii trăiesc cu multe reflexe din trecut, însă lumea s-a schimbat atât de mult, încât trebuie să fim atenți la ceea ce numim chipul veacului, pentru că el se schimbă cu o viteză fenomenală. Așa cum am amintit în postarea precedentă, pentru mulți educația reprezintă o chestiune foarte importantă chiar dacă noi ca și părinți de la o oarecare etate ne dăm seama că nu ne-a ajutat chiar atât de mult pe cât ni se pare. Suntem în 2024 și semnalul de alarmă pe care vreau să îl trag este următorul: educația publică nu va mai fi ce a fost până acum (cu bune și rele). Cel mai mare pericol din acest sistem vine din trei direcții. Este foarte clar că cei care vor o altfel de societate nu vor viza atât de mult adulții, ci copiii, care vor fi supuși la un proces brutal de brainwashing (spălare a creierului) în sistemul educațional, în media și pe rețelele sociale, iar tu ca părinte nu vei avea soluții eficiente de a combate în vreun fel acest proces.
1) Educația fără religie. Nu deplâng aici faptul că nu vor mai permite religia în școlile publice, dacă ar fi doar atât! În primul rând, sistemul educațional din România va trebui să facă un viraj periculos spre ateism. Religia în esența ei are un cadru moral, fie că vorbim de creștinism, islam sau iudaism precum și alte religii, marea majoritate a religiilor au acest framework (cadru) moral. Odată aliniat complet la sistemul Vestic, guvernul nostru nu v-a mai putea obiecta în niciun fel. Deci poți să rămâi religios tu ca părinte, dar nu ți se va mai permite să le vorbești copiilor despre Dumnezeu, despre păcat, despre Iad etc. Religia va trebui să devină o chestiune atât de privată, încât nu vei putea spune nici măcar copiilor tăi.
2) Ideologia de gen. A doua direcție pe care sistemul educațional românesc va trebui să-l accepte este cel favorabil ideologiei de gen. Această coliziune Vest – Est este inevitabilă. Vestul nu v-a accepta o țară care își menține o poziție anti LGBTQ în sistemul public educațional, oricât de multă opoziție va veni din partea părinților și chiar a profesorilor. Ar fi fain ca afirmația mea să nu fie adevărată. Ar fi foarte bine să nu am dreptate. Sunt convins că marea majoritate a profesorilor nu vor fi de acord, dar nu vor avea de ales.
Una dintre cele mai simple realități pe care le învață omul de mii de ani, fără a merge la școală, fără a ști a scrie sau a citi este diferența biologică dintre sexe atât la oameni cât și la animale. Ei bine sistemul educațional îi va spune copilului tău dacă este băiat că poate să devină fată și invers. Și nu numai că îl va învăța în acest mod, dar le va impune fetelor să accepte băieți în toaleta lor sau în competiții pe cei care se declară fete dar care de fapt sunt băieți în toată regula. Odată căzuți în mâinile nemiloase ale minorității LGBTQ așteptați-vă la persecuție. Va începe o mare epurare a profesorilor opozanți. Ei nu vor avea decât două alternative: conformare sau demisie. Nu cred că vor rezista atât de mulți încât să miște sistemul spre o direcție bună și aici să dea Dumnezeu să nu am dreptate. Recent Grecia (țară majoritar ortodoxă) a acceptat adopțiile copiilor către cetățenii LGBTQ . Multe țări din Europa s-au opus de-a lungul timpului acestei ideologii de gen, însă în prezent au rămas tot mai puține.
Educația reprezintă o zeiță la care omul modern se închină cu atâta ușurință fără să pună multe întrebări sau să se documenteze. Omul modern afirmă destul de des că nu are nevoie de religie și de Dumnezeu, însă paradoxal și ironic în același timp, educația îi spune mereu că știința are răspunsuri la aproape toate întrebările noastre.
În pandemia COVID, guvernele lumii au folosit știința ca o redutabilă armă de manipulare, frică și teroare psihologică împotriva noastră. Multe dintre lucrurile care se știau până la momentul respectiv în medicină au fost anulate în numele științei. Cu ajutorul ei și al medicinei, noi oamenii de rând am fost supuși la un experiment fără precedent.
3) Pachetul de vicii. Un alt mare pericol al școlii publice este pachetul de vicii la care sunt expuși copiii încă de la vârste foarte fragede. Nu există soluții împotriva drogurilor, pur și simplu de la an la an situația se înrăutățește. Europa este inundată de droguri care ajung cu ușurință în școlile publice. Nivelul de conștientizare al părinților este destul de scăzut, iar pentru mulți părinți nu este o prioritate să facă ceva în această direcție. Pur și simplu în orașe lumea este prea ocupată și își lasă copiii în grija școlii, nu este de mirare că cei care vizează copiii știu acest lucru și îl exploatează la maxim.
Ce soluții avem ca părinți?
1) Schimbarea mentalității. În primul rând trebuie să înțelegem că știința și educația nu sunt cele mai importante lucruri așa cum ni se spune mereu. Mulți părinți vor ca copilul lor să devină medic sau avocat pentru că ei cred că asta le va aduce un oarecare renume lor și copiilor lor. Urcarea pe scara socială se face prin poziția educațională mai ales dacă nu provii dintr-o familie bogată. Totuși, ce s-ar întâmpla dacă toți ar deveni doctori, avocați, IT-ști sau ingineri? Nu ar trebui să privim un zidar sau un meseriaș ca pe cineva inferior unui inginer sau avocat. Lumea nu poate funcționa doar cu doctori. Societatea modernă prin educație disprețuiește mamele casnice. Păi de ce? Cine poate fi în primul rând om fără o mamă? De ce o mamă nu este valorificată la fel de mult ca un doctor? O mamă care aduce copii pe lume și îi crește, are o mare valoare din punct de vedere spiritual și social. Marile orașe nu ar fi atât de prospere fără copiii și tinerii care vin din mediul rural, iar satele ar fi altfel dacă tinerii ar rămâne acolo. Handicapul mental care vine prin educație este în felul următor: știința are răspuns la toate problemele omului, iar pentru a avea știință ai nevoie de multă educație, iar cine nu îmbrățișează știința va fi lăsat pe dinafară. Omul poate fi om și fără educația dată de sistemul educațional. Eram copil și tata a închiriat o mare livadă într-un sat vecin. Proprietara livezii era o femeie în vârstă care aparent părea foarte educată, vorbea foarte frumos, în totdeauna își alegea cu grijă cuvintele, iar pentru că nu erau încă telefoane pe atunci, ea ne trimitea câte o scrisoare când fânul era destul de mare pentru a fi cosit. Am avut curiozitatea să o întrebăm ce educație avea și am rămas surprins când am aflat că nu părăsise satul natal pentru un liceu sau o facultate și că educația pe care o avea, o dobândise din educația păriniților, din școala primară și din citit, fiind o femeie autodidactă. Cum se face că copiii de astăzi care au parte de atâta școală, au un vocabular atât de obscen și murdar? Dacă familia nu te face om, mă îndoiesc că te face școala. Ca părinți trebuie să gândim critic și out of the box (în afara cutiei). Trăim în era internetului, copiii nu trebuie să stea toată ziua cu capul în cărți, să învețe matematică, fizică sau alte materii complicate. Dacă tot le dăm copiilor device-uri de mici, marea pierdere este că nu ajutăm să învețe lucrurile bune de pe internet. Trăim într-o eră în care informația s-a democratizat și va continua să se democratizeze. Nu trebuie să mergi la o facultate să înveți limbi străine, matematică sau fizică. Niciodată nu au fost atât de multe materiale gratuite la un click distanță. Trebuie să facem distincția dintre a avea o diplomă și a avea cunoștințe solide într-un anumit domeniu. Dacă vrei diplome pentru copiii tăi atunci trebuie să-i înrolezi în sistemul educațional, dar nu uita că s-ar putea să nu învețe ceea ce îți dorești tu. Trebuie să privim educația și știința cu anumite rezerve și din perceptiva recentă a pandemiei COVID, în numele științei omenirea a fost supusă la cele stupide și mai aberante măsuri. Vaccinarea obligatorie cu încălcarea tuturor drepturilor fundamentale ne arată cât de departe sunt dispuși să se închine oamenii în fața științei și în fața celor care susțin că o dețin, chiar dacă ulterior s-a dovedit că cei care au pus la îndoială o mulțime de măsuri au avut dreptate, dar aduceți-vă aminte de psihoza creată în rândul maselor în numele zeiței numită știință!
2) Școlile private sunt una dintre soluțiile bune pe care continui să le recomand. Dacă încă îți dorești diplome și o oarecare protecție pentru copiii tăi, atunci de departe aș zice că o școală privată este o soluție mult mai bună față de o școală publică. Nu trebuie să lași garda jos că ai dat copilul la o școală privată și acolo sunt destule pericole, dar poți fi mai relaxat decât dacă îți trimiți copilul la o școală publică cu o mulțime de copiii care provin din medii foarte degradate moral.
3) Homeschooling este una dintre cele mai bune soluții, chiar dacă nu este perfectă și nu este lipsită de anumite dezavantaje. Asta va permite copiilor tăi posibilitatea de a citi mult peste media unui copil obișnuit. Apoi ai avantajul de alege materialele pentru copiii: diferite metode de a învăța o materie, de exemplu la matematică poți alege o paletă mai largă de materiale, decât varianta standard pe care ți se impune într-o clasă obișnuită. La fel se poate alege la fizică sau engleză etc. Apoi marele avantaj este că îți „forțezi” copilul să fie autodidact. Școala publică te învață se depinzi foarte mult de profesor tocmai de aceea avem problema spinoasă a meditațiilor (un fel de educație paralelă și foarte costisitoare care arată eșecul educației publice). Eu cred că părinții din generația noastră au mulțime de avantaje pe care nu le explorează, pentru că nu pot gândi în afara cutiei în care trăiesc ei din punct de vedere mental. Sigur aici apare dezavantajul major pe care părinții îl au dacă se răsgândesc și vor să-i înroleze în sistemul public și recunoașterea diplomei mai ales la facultate.
Viața super accelerată din marile orașe unde se circulă bară la bară și avem poluare excesivă este și datorită sistemului educațional. Nu îmi vine să cred cât de liber este Clujul când iau copiii vacanță. Dacă jumătate dintre copii ar face homeschooling poluarea și aglomerația s-ar diminua considerabil, dar cred că părinții nu își doresc acest lucru chiar dacă Ministerul Educației ar recunoaște homeschooling-ul. Pentru o mulțime de părinți care aleargă de dimineață până seara, școala este un mod elegant de a scăpa de copii și de aceea prin acest sistem îi țin mereu super ocupați. Însă un număr foarte mic de copiii afirmă că le place școala. V-ați întrebat de ce? Pentru că prea mult din timpul copilăriei din ziua de azi înseamnă: școală, meditații, examene și culmea ironiei că un așa mare număr de copii reușesc să treacă prin sistemul educațional, atât de mulți ani, fără a înțelege un eseu, în schimb se aleg cu un limbaj vulgar și obscen.
Viața mai simplă de la țară
Într-un cuvânt, noi pierdem din vedere așa de multe lucruri pentru că suntem extrem de ocupați în perioada în care copiii au cea mai mare nevoie de noi și trebuie să recunoaștem că îi sacrificăm la picioarele zeiței care se numește știință și educație. Educația proiectează asupra noastră de cele mai multe ori niște așteptări nerealiste pentru copiii noștri, iar nu de puține ori o mulțime de oameni reușesc să depășească așteptările familiei în ciuda aparentelor. În cazul meu una dintre afirmațiile profesoarei mele de matematică era: vei rămâne la coada vacii. Deci asupra mea afirmația ei proiecta două realități, una era că nu voi putea face altceva decât să îngrijesc de animale, iar a doua era că un crescător de animale este considerat o persoană de jos, ceea ce nu este adevărat. Nimeni nu poate trăi cu formule matematice scrise pe o tablă, de mii de ani oamenii au nevoie de hrană care provine din ferme, gospodării, din munca grea a unor oameni pe care ar trebui să-i stimăm și să le acordăm respectul. Aplicând acestă magică sintagmă a profesoarei mele de matematică nu facem altceva decât să gonim oamenii din diverse ocupații spre ceva nenatural și să-i facem să trăiască cu o mulțime de neîmpliniri. Și care era până la urmă tragedia dacă rămâneam crescător de animale? Poate o muncă grea din punct de vedere fizic, dar mult mai ușoară din punct de vedere intelectual. Aveam parte de mult mai mult aer curat, de natură, de cântecul păsărilor, de soare și vânt și multe altele. Această distorsiune pe care educația și știința proiectează asupra omului modern gonește oamenii de la țară și îi îngrămădește în marile orașe și trebuie să recunoaștem că educația îți aduce un alt set de provocări din punct de vedere profesional: o viață în fața unor ecrane, puțină mișcare fizică, multă hrană despre care nu ai idee cum a ajuns în farfuria ta și blocajul de a trăi în oraș. Pe măsură ce omul se urbanizează și devine din în ce mai educat, devine și mai incapabil să trăiască în natură pentru că el își pierde abilitățile de a supraviețui fără card, supermarket, telefon și fără internet. Omul educat din oraș este mult mai vulnerabil decât omul de la țară care și-a mai păstrat din independență și autonomie. Deci cu alte cuvinte educația îți dă ceva dar îți ia altceva, încetul cu încetul educația și știința nu te face mai liber și mai independent, ci mult mai dependent de o mulțime lucruri pe care bunicii tăi nu le-au avut și au trăit. Nu demult am fost la țară la părinți. Tatăl meu a trebuit să taie un vițel și l-am ajutat la jupire și tranșare. Mi-am dat seama că dacă ar fi trebuit să fac eu singur toată treaba, nu m-aș fi descurcat, plus nu aș fi avut curajul să înjunghii o vită, cu toate că am copilărit la țară.
Dacă aș fi din nou tânăr cu mintea de acum cu siguranță nu aș mai idealiza viața de la oraș. Aș rămâne undeva la țară la 10-15 km de oraș. Aș alege homeschooling pentru copii, iar o parte din timp le-aș da treabă în gospodărie. Cu siguranță aș crește animale. Dar multe din greșeli nu mai poți să le recuperezi în viață. Există mulți părinți care se întorc la țară, dar rămân tot cu mentalitatea de oraș, respectiv nu cresc animale, țin terenul pentru gazon, rămân prea conectați cu orașul și nu își dezvoltă autonomia, cumpără lapte și cartofi de la magazin.
Alte greșeli pe care le fac părinții
Fără a avea pretenția că le știu pe toate, trebuie să recunosc că Noul Testament nu prezintă foarte multe învățături legate educația copiilor mai ales că perioada în care s-a scris cărțile Noului Testament sunt la 2000 de ani distanță. Dar un principiu biblic care se aplică familiilor noastre este să-i creștem în frica și învățătura Domnului. Acest principiu este subminat complet de educația sec. 21 care se dorește a fi ateistă și pro LGBTQ. Ce construiești tu acasă în familie, educația va încerca să dărîme din viața copiilor tăi. Sunt o mulțime de părinți care cred că ceea ce pun ei în copii este mai puternic decât ceea ce primesc copiii la școală. Ei nu numai că au pretenția ca copiii lor să reziste, dar chiar au pretenția ca ei să fie în stare să-i combată pe profesorii sau colegii lor. Realitatea tristă e că un număr mic de copii rezistă la un asemenea experiment pentru că vârsta își spune cuvântul. Apoi te uiți la părinți, ei își doresc ca pruncii lor să facă ceea ei ca părinți nu sunt în stare. Câți dintre părinții credincioși iau cuvântul la ședințele cu părinții să-și prezinte convingerile și să sufere crucea lui Cristos? Câți își prezintă convingerile în corporații sau la locul de muncă? Prea puțini, dar au pretenția ca copii lor să reziste și să depună o mărturie la o vârstă când încă nu au claritate legată de conceptul despre lume și viață din perspectivă creștină.
Există un oarecare consens cu privire la cele mai multe greșeli pe care le facem ca părinți tineri care au repercursiuni pe termen lung. Sigur lista, nu este exhaustivă și rămâne deschisă…
a) A nu seta limite. Atunci când surprinzi copilul că a făcut ceva rău reacționezi, dar tu nu ai arătat copilului limitele. Copilul trăiește mereu cu o incertitudine în ce privește binele și răul, dar dacă îi spui care sunt limitele poate să facă lucrurile pe care le face mai liniștit fără să se panicheze sau să trăiască într-o tensiune continuă.
b) A oferi o viață cât mai bună copiilor fără a le cere și lor ceva în schimb. Există o mulțime de părinți care vor să le ofere copiilor foarte multe lucruri prin care revanșează trecutul lor sau copilăria lor cu multe lipsuri. Această perspectivă îi face pe copiii să trăiască cu ideea că toate lucrurile li se cuvin, în acest mod îi crești cu un handicap evident: tu sau alții din familie fac totul inclusiv treburile gospodărești și copilul tău este mic rege care trebuie servit non-stop.
c) A nu petrece timp individual cu copilul tău. În goana de a le oferi cât mai multe lucruri copiilor noștri, uităm de valoarea prieteniei noastre cu ei. Mulți părinți aleargă de dimineața până seara și nu consideră prietenia o prioritate. Nu-i de mirare că odată ajunși la vârsta adolescenței, mulți copiii se răzvrătesc și își găsesc prieteni și anturaje nepotrivite.
d) A pune căsătoria pe locul doi sau chiar mai jos. Cred că cel puțin în cultura noastră post-decembristă, o mulțime de părinți au acceptat o ruptură în viața de familie (soț / soție) din dorința de a da un viitor mai bun copiilor, tocmai de aceea s-a permis în familiile noastre plecarea unui soț în străinătate ca să facă bani mulți. Copiii nu pot lua locul partenerului de viață, nimeni dintre noi nu ar trebui să permită celui rău o astfel de ruptură soț / soție de dragul copiilor ori al altui lucru. În multe cazuri acest lucru a dus la divorț.
e) A nu arăta aprecierea pentru lucrurile bune care le fac copiii. Natural este mai ușor să le spunem copiilor noștri atunci când greșesc, dar ne este mai greu să le arătăm mulțumirea și aprecierea atunci când fac lucruri bune.
f) A crede că poți să-ți educi copiii fără Dumnezeu. De teama de fi considerat rămas în urmă, mulți părinți se străduiesc să educe copiii moral, dar să nu le spună copiilor despre Dumnezeu, păcat, mântuire și iad. Moralitatea și educația bună sunt produse auxiliare ale unei vieți transformate de Dumnezeu. Noi nu putem fi buni prin noi înșine, noi nu putem să rămânem în relații bune și să avem moralitate dacă îl scoatem pe Dumnezeu din viața familiei noastre.
g) A nu-i disciplina. Educația progresistă neagă valoarea disciplinei, și deși nu sunt în favoarea violenței, uneori o nuielușă face mai mult decât o mie de vorbe (Proverbe 13:24 „Cine cruță nuiaua își urăște fiul, dar cine-l iubește îl pedepsește îndată”). Renunțarea la orice pârghie de disciplină corporală va aduce în școli la o mulțime de indivizi bruți și needucați, pentru că la unii copiii nuielușa este singurul remediu, oricât s-ar nega acest lucru.
h) A face favoritisme. Unii părinți își aleg copilul favorit în defavoarea altuia sau altora. Acest mod de abordare produce traume în copiii lăsați pe dinafară și o competiție nesănătoasă între părinți, mai ales când ambii părinți își aleg favoritul.
Închei cu următorul gând: – în viață e mai important să fii om, nu te lăsa păcălit că educația și știința poate face din copilul tău un om în adevăratul sens al cuvântului! De fapt în multe cazuri dovedește contrariul.
