Cei cinci stâlpi ai închinării la idoli în ortodoxie

Închinarea la idoli a fost o practică păgână religioasă din cele mai vechi timpuri. Spre exemplu în hinduism oamenii se închină şi astăzi la tot felul de obiecte, idoli, copaci, animale etc. sau la strămoșii reîncarnați în animale. Aceasta este idolatria primitivă. Este clar că în spatele idolatriei se află demonii care înșeală oamenii prin diverse moduri. Pentru că în creștinism se cere explicit renunțarea la idolatrie, oamenii au inventat o cale de compromis: sincretismul. Această formă de idolatrie încearcă să combine elemente păgâne din idolatrie cu orice formă de închinare către Adevăratul Dumnezeu. Chiar dacă este o formă mai blândă de idolatrie, în realitate, sincretismul este mai dificil de combătut, datorită formelor de asociere cu învățăturile Bisericii.

Creștinismul ortodox din Est abundă de idolatrie. Credincioșii ortodocși se laudă cu închinarea la moaște, la sfinți, la icoane, la mormintele sfinților, la cruce etc. De foarte multe ori m-am întrebat cum este posibil ca niște oameni care se consideră credincioși şi care susțin că îl cunosc pe Dumnezeu, se închine la o bucată de lemn sau la niște oase de sute de ani? Cum pot acești oameni să se închine la lumina de la Ierusalim sau cum pot să pupe icoanele pline de ruj din mănăstiri sau din biserici?

Iată câteva posibile răspunsuri.

1) Preoții nu au acces la Biblie şi nu permit nici enoriașilor ortodocși să o citească. Cei mai mulți preoți ortodocși sunt învățați din şcoală că se pot rătăci dacă citesc Biblia, şi că doar Biserica Ortodoxă are puterea de a o interpreta corect prin sistemul de dogme teologice. Din această cauză preoţii interzic enoriașilor să citească Biblia. Ortodocșii care o citesc pun multe întrebări preoţilor la care cei mai mulți sunt incapabili să răspundă ori nu o fac din cauza vulnerabilității lor.

2) Închinarea la icoane aduce mulţi bani Bisericii Ortodoxe. Întotdeauna idolatria a fost profitabilă. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au înţeles că cei care vând idoli devin bogați. Este trist că cei mai religioşi cumpără icoane, plătesc pentru pictarea bisericilor şi sponsorizează orice acțiune care amplifică idolatria existentă şi o mențin profitabilă. Astăzi multe afaceri prospere din industria idolatriei ortodoxe din România sunt deţinute chiar de preoţi. Ei vând şi revând oamenilor lumânări. Ei sunt cei care deţin magazine de icoane şi alte obiecte bisericeşti. Dacă oamenii ar citi Biblia şi ar vedea poziţia lui Dumnezeu faţă de idolatrie mulţi ar renunţa la ea şi industria idolatriei ar avea de pierdut.

3) Dogmele şi tradiția. În rândul oamenilor obişnuiţi tradiţia populară joacă un rol important în consolidarea credinţei idolatre. Obiceiurile populare se transmit din generaţie în generaţie. Prea puţini au curajul să se întrebe, de ce trebuie să se închine la idoli? De ce trebuie să pupe icoanele în biserică sau de ce trebuie să aprindă lumânări? Nu se întreabă dacă există anumite beneficii spirituale în urma acestor sacrificii. De asemenea idolatria s-a înrădăcinat adânc în teologia ortodoxă. Preoţii sunt învăţaţi cu ajutorul dogmelor că idolatria este un mijloc autentic de închinare. Satana ştie că oamenii de rând nu pot să  renunțe la tradiție cu ușurință din cauza excluderii sociale și că cei mai mulți preoți nu pot să pună la îndoială învățăturile sistemului teologic oricât de stupid ar părea anumite lucruri cerute de dogme.

4) Frica joacă un rol foarte important atât în rândul clerului cât și în rândul enoriașilor ortodocși. Oamenii sunt învățați să se teamă de sfinți, de oase, de icoane, de morminte și de cruce. Această teamă este sădită din copilărie și mulți o poartă în suflet până la moarte. Este vorba de o frică de obiecte, o frică de oameni, o frică de sistemul religios. Oamenii cântăresc greu ceea ce ar pierde dacă ar renunța la idolatrie, iar preoții se tem să nu-şi piardă pâinea. Adevărul ne face liberi, spunea Domnul Isus, ori în spatele idolatriei se află un sistem mincinos care înrobește omul.

5) Superstițiile. Frica de idoli ar fi fără putere dacă oamenii nu ar trăi într-o lume a superstițiilor. Fără îndoială superstițiile țin mulți oameni în întunericul dens al religiei. Duhurile necurate manipulează mulți oameni cu ajutorul poveștilor superstițioase care sunt transmise din generație în generație. Frica și superstițiile suprimă dorințele omului de a afla adevărul. Oricine îndrăznește să citească Biblia este bombardat cu elementele superstițiilor de către cei din jurul lui. Ortodoxia încurajează pelerinajele la morminte precum şi multe practici oculte. În unele cazuri enoriaşii merg la preoţi şi plătesc slujbe de blestem pentru duşmanii lor. În credinţa ortodoxă se interpătrund o mulțime de elemente străine de învățăturile Biblie care nu sunt altceva decât superstiţii populare ridicate la rang de adevăr absolut ce nu poate fi pus la îndoială.