Marea Trimitere nu fost o responsabilitate doar a primilor apostoli ori responsabilitate istorică a Bisericii Catolice. Iar trezirea protestanților la misiunea transculturală nu a însemnat o finalitate a Marii Însărcinări atâta timp cât există mii de grupuri etnice care încă nu au auzit Evanghelia măcar o singură odată.
Din păcate, creștinii consumă mult conținut online care dobândește statutul de viral dar care în realitate nu este decât defăimare, cancan evanghelic sau poate fi numit conținut îndoielnic. Lucrurile de esență și importante rămân marginale pentru mulți credincioși.
Marea problemă existențială a bisericii este că renunță prea ușor la chemarea de a face ucenici și o înlocuiește cu îndeletnicirea de a face enoriași. Atunci când vom înțelege diferența dintre cele două variante de creștini și ne vom concerta pe facerea de ucenici indiferent de ceea ce zic alții, pe termen lung puținii ucenici dedicați vor realiza lucruri mărețețe și cu impact etern, în timp ce un număr mare de enoriași vor muri fără vreo contribuție la înaintarea evangheliei. Alege să fii un ucenic și nu uita că ai datoria să faci ucenici.
“The “romance” of a missionary is often made up of monotony and drudgery; there often is no glamour in it; it doesn’t stir a man’s spirit or blood. So don’t come out to be a missionary as an experiment; it is useless and dangerous. Only come if you feel you would rather die than not come. Don’t come if you want to make a great name or want to live long. Come if you feel there is no greater honor, after living for Christ, than to die for Him.”
―