Evanghelia prosperității a luat mare avânt în Africa, dar și pe alte continente, acolo unde există multă sărăcie. Recent am urmărit un material dintr-o țară din Africa, unde mulțimi de oameni stăteau la cozi imense pentru a avea binecuvântarea de sta de vorbă câteva cuvinte cu un pastor celebru. După câteva vorbe schimbate, indiferent de necazul sau boala avută, pastorul le recomanda la fiecare interlocutor să cumpere o soluție pe care o prepara organizația lui contra unei sume destul de consistente. Câtă tristețe, să vii de la mulți km distanță, să ai o sumă de bani pe care cine știe cum ai procurat-o și după ce ai ajuns la acel pastor să-ți spună că vindecarea vine de la o soluție pe care o vinde el. Problema este că indiferent de boală, toți primesc aceiași soluție. Cel care vine cu un copil schilod vede că și celui care are o infecție la ureche primește același tratament cu cel care are spatele gârbovit sau ficatul bolnav. Și nimeni nu obiectează. Fiecare crede și speră. Dar speră degeaba, pentru că acești oameni se folosesc de poziția lor, de popularitatea lor dar și naivitatea oamenilor, să facă munți de bani, în timp ce oamenii rămân cu necazurile și bolile lor.
1) Evanghelia prosperității este imposibil de reconciliat cu adevărata evanghelie, pentru că evanghelia Domnului Isus nu promite ce promite această așa zisă evanghelie. Premiza de la care pleacă această teorie este că odată ce ai devenit credincios, Dumnezeu se obligă cumva să rezolve toate probleme din viața ta. Dacă este vorba de o boală, Dumnezeu trebuie să îți dăruiască vindecare. Dacă ești sărac, Dumnezeu trebuie să te facă bogat. Ideea că nu trebuie să existe suferință în viața ta dacă ești credincios este o teorie care combate două milenii de creștinism. Domnul Isus îi chema pe ucenici să-și ia crucea în fiecare zi și să-L urmeze, iar crucea însemna atunci ca și acum suferință. Teoria evangheliei prosperității s-a născut acolo unde liderii au cunoscut faima la un nivel nemaipomenit datorită tehnologiei dar și a cărților scrise.
2) Evanghelia prosperității este de departe teoria care transformă credința creștină într-un târg cu Dumnezeu. Este ca și cum ai spune: Doamne eu fac asta și asta și Tu trebuie să-mi dai și să faci așa și așa în schimbul a ceea ce fac eu. Ori adevărata evanghelie scoate în evidență că oricine vine cu pretenții înaintea lui Dumnezeu se descalifică din start. Dumnezeu nu este dator nimănui. Una dintre marile probleme a teologiei creștine este poziția față de legământul mozaic (Legea). De multe ori predicatorii nu articulează faptul că noi nu mai suntem și nu mai trăim în legea lui Moise, iar toate binecuvântările aferentele legământului se referă la poporul evreu și nicidecum la biserică. Aici este nișa pe care o exploatează predicatorii prosperității. Toate promisiunile atașate legii lui Moise nu pot fi transferate bisericii. Noi nu trăim într-o teocrație. Noi nu trăim sub vechiul legământ cu binecuvântări și blesteme. Nu am avut un moment solemn de intrare în acest legământ. Citez din Galateni 3:22-25 „Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduința să fie dată celor ce cred, prin credința în Isus Hristos. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință. După ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.” Așadar pentru mine este simplu, această teologie tip târg cu Dumnezeu nu este validă, dar pentru mulți oameni este o încercare de a ieși din sărăcie, iar pentru alții este o sursă facilă de îmbogățire.
3) Evanghelia prosperității este un fel de schemă ponzi. Cei care donează sume imense unui predicator contribuie la o imagine gonflată a teoriei evanghelistului. Omul poate vorbi despre prosperitate cu ușurință din moment ce își permite să cumpere mașini scumpe, case imense unii chiar și avioane personale. Săracii care ascultă teoriile unui asemenea om se gândesc că teoria lui este validă fără să ia în calcul că doar cei de la vârful piramidei pot beneficia de bani și prosperitatea promisă. Pentru a face bani curați nu există soluții miraculoase, oricât de multe s-ar spune. Zilele trecute m-a contactat cineva pe o rețea socială. Era foarte insistent să îmi povestească despre niște oportunități de afaceri. I-am spus politicos că nu sunt interesat. La care el mirat mi-a zis: „nu ai fi interesat, nici dacă ai câștiga 70000 de dolari pe săptămână?” I-am răspuns că nu. Așa că m-a lăsat în pace.
4 ) Există și o parte comică a acestei teorii. Cea a proclamațiilor. Exemplu: „Declar liber orașul X de duhul cutare” sau „declar prosperitate peste țara X sau orașul Y”. Nu există nicio bază biblică pentru asemenea declarații. Ar fi foarte simplu de rezolvat problemele lumii, în felul acesta, tot să ne baricadăm undeva și să proclamăm zi și noapte tot felul de binecuvântări. Nu știu de unde au scos acești predicatori teoria proclamațiilor, dar nu există un normativ biblic pentru așa ceva.
Nici România nu este imună în fața evangheliei prosperității. Printre cei mai predispuși sunt frații mei de credință, frații și surorile din mișcarea penticostală. Există multă reticență cel puțin la câteva dintre aspectele ale acestei teorii, dar alte aspecte sunt acceptate cu ușurință. În plus aș vrea să punctez că în România există o altă fațetă a teologiei prosperității: banul necinstit. Există multă aplecare spre câștiguri nedeclarate, muncă la negru sau în gri. Ne este greu să abordăm asemenea subiecte pe care le considerăm neimportante, dar în esență mulți credincioși trăiesc o viață prosperă nu datorită binecuvântărilor primite de la Dumnezeu, ci datorită binecuvântărilor însușite de ei.