O lume înstrăinată de Dumnezeu

Una dintre întrebările grele și dificile la care omul a trudit din greu să găsească un răspuns mulțumitor este: de ce este lumea noastră atât de înțesată de rău? Atunci când citești în ziar despre o crimă sau când vezi suferința din cauza unor accidente, când auzi pe cineva drag că suferă de o boală terminală, când auzi de conflictele interetnice care decimează mii de oameni, nu poți să nu te frămânți cu gânduri negre. Și mulți dintre noi trăim în condiții bune, în mod cert mult mai bine decât părinții și bunicii noștri, starea de bine este temporară, omul trăiește constant într-o stare de fragilitate și vulnerabilitate indiferent de statutul social.

Îmi aduc aminte o imagine din Calcutta (India). Am trecut pe lângă o casă mare și foarte frumoasă. Am făcut colțul și imediat pe strada pe care am intrat, am văzut o imagine dezolantă, un frizer ambulant își servea un client la marginea străzii printre multe calabalâcuri, clientul său se privea din când într-o oglindă improvizată, și îmi amintesc de mizeria și sărăcia care schimbase scena acelei case albe și frumoase pe care o văzusem la câțiva zeci de metri mai încolo.

Sigur oricât am dezbate problema lumii suferinde, atât binele (în sensul de stare) cât și răul, ambele sunt volatile și temporare. Însă pentru noi creștinii care vedem răul temporar (în această lume) și veșnic (după această viață), problema cea mai dureroasă este poziționarea individului înstrăinat de Dumnezeu, de sursa binelui, de adevărată cunoaștere a rostului său existențial. Dacă pentru multe lucruri există soluții, sau cel puțin vedem cât de mult ni s-a ușurat viața datorită descoperirii tehnologice în ultimele decenii, omul rămâne vulnerabil și fragil în fața bolii și a morții și fără speranță în fața judecății Creatorului, dacă trece din această lume înstrăinat de Dumnezeu.

Una dinte marile probleme ale Bisericii este înțelegerea misiunii sale pe acest pământ. De cele mai multe ori credincioșii depun eforturi imense pentru a ajuta oamenii să iasă din sărăcie și necazuri pentru că asta dă o imagine bună bisericii, uneori o facem pentru suntem copleșiți de suferința oamenilor din jurul nostru, dar ne este mult mai greu să le spunem oamenilor adevărul crud pe care noi îl credem despre starea omului în general. Ne este greu să credem că cea mai mare problemă a omului este starea sa decadentă, ne este greu să credem că omul este mort în păcatele și greșelile sale și oricât de mult s-ar ameliora problemele sale, fără Hristos toate eforturile noastre sunt ca o pictură de apă într-un ocean.

 

Cei cinci stâlpi ai închinării la idoli în ortodoxie

Închinarea la idoli a fost o practică păgână religioasă din cele mai vechi timpuri. Spre exemplu în hinduism oamenii se închină şi astăzi la tot felul de obiecte, idoli, copaci, animale etc. sau la strămoșii reîncarnați în animale. Aceasta este idolatria primitivă. Este clar că în spatele idolatriei se află demonii care înșeală oamenii prin diverse moduri. Pentru că în creștinism se cere explicit renunțarea la idolatrie, oamenii au inventat o cale de compromis: sincretismul. Această formă de idolatrie încearcă să combine elemente păgâne din idolatrie cu orice formă de închinare către Adevăratul Dumnezeu. Chiar dacă este o formă mai blândă de idolatrie, în realitate, sincretismul este mai dificil de combătut, datorită formelor de asociere cu învățăturile Bisericii.

Creștinismul ortodox din Est abundă de idolatrie. Credincioșii ortodocși se laudă cu închinarea la moaște, la sfinți, la icoane, la mormintele sfinților, la cruce etc. De foarte multe ori m-am întrebat cum este posibil ca niște oameni care se consideră credincioși şi care susțin că îl cunosc pe Dumnezeu, se închine la o bucată de lemn sau la niște oase de sute de ani? Cum pot acești oameni să se închine la lumina de la Ierusalim sau cum pot să pupe icoanele pline de ruj din mănăstiri sau din biserici?

Iată câteva posibile răspunsuri.

1) Preoții nu au acces la Biblie şi nu permit nici enoriașilor ortodocși să o citească. Cei mai mulți preoți ortodocși sunt învățați din şcoală că se pot rătăci dacă citesc Biblia, şi că doar Biserica Ortodoxă are puterea de a o interpreta corect prin sistemul de dogme teologice. Din această cauză preoţii interzic enoriașilor să citească Biblia. Ortodocșii care o citesc pun multe întrebări preoţilor la care cei mai mulți sunt incapabili să răspundă ori nu o fac din cauza vulnerabilității lor.

2) Închinarea la icoane aduce mulţi bani Bisericii Ortodoxe. Întotdeauna idolatria a fost profitabilă. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au înţeles că cei care vând idoli devin bogați. Este trist că cei mai religioşi cumpără icoane, plătesc pentru pictarea bisericilor şi sponsorizează orice acțiune care amplifică idolatria existentă şi o mențin profitabilă. Astăzi multe afaceri prospere din industria idolatriei ortodoxe din România sunt deţinute chiar de preoţi. Ei vând şi revând oamenilor lumânări. Ei sunt cei care deţin magazine de icoane şi alte obiecte bisericeşti. Dacă oamenii ar citi Biblia şi ar vedea poziţia lui Dumnezeu faţă de idolatrie mulţi ar renunţa la ea şi industria idolatriei ar avea de pierdut.

3) Dogmele şi tradiția. În rândul oamenilor obişnuiţi tradiţia populară joacă un rol important în consolidarea credinţei idolatre. Obiceiurile populare se transmit din generaţie în generaţie. Prea puţini au curajul să se întrebe, de ce trebuie să se închine la idoli? De ce trebuie să pupe icoanele în biserică sau de ce trebuie să aprindă lumânări? Nu se întreabă dacă există anumite beneficii spirituale în urma acestor sacrificii. De asemenea idolatria s-a înrădăcinat adânc în teologia ortodoxă. Preoţii sunt învăţaţi cu ajutorul dogmelor că idolatria este un mijloc autentic de închinare. Satana ştie că oamenii de rând nu pot să  renunțe la tradiție cu ușurință din cauza excluderii sociale și că cei mai mulți preoți nu pot să pună la îndoială învățăturile sistemului teologic oricât de stupid ar părea anumite lucruri cerute de dogme.

4) Frica joacă un rol foarte important atât în rândul clerului cât și în rândul enoriașilor ortodocși. Oamenii sunt învățați să se teamă de sfinți, de oase, de icoane, de morminte și de cruce. Această teamă este sădită din copilărie și mulți o poartă în suflet până la moarte. Este vorba de o frică de obiecte, o frică de oameni, o frică de sistemul religios. Oamenii cântăresc greu ceea ce ar pierde dacă ar renunța la idolatrie, iar preoții se tem să nu-şi piardă pâinea. Adevărul ne face liberi, spunea Domnul Isus, ori în spatele idolatriei se află un sistem mincinos care înrobește omul.

5) Superstițiile. Frica de idoli ar fi fără putere dacă oamenii nu ar trăi într-o lume a superstițiilor. Fără îndoială superstițiile țin mulți oameni în întunericul dens al religiei. Duhurile necurate manipulează mulți oameni cu ajutorul poveștilor superstițioase care sunt transmise din generație în generație. Frica și superstițiile suprimă dorințele omului de a afla adevărul. Oricine îndrăznește să citească Biblia este bombardat cu elementele superstițiilor de către cei din jurul lui. Ortodoxia încurajează pelerinajele la morminte precum şi multe practici oculte. În unele cazuri enoriaşii merg la preoţi şi plătesc slujbe de blestem pentru duşmanii lor. În credinţa ortodoxă se interpătrund o mulțime de elemente străine de învățăturile Biblie care nu sunt altceva decât superstiţii populare ridicate la rang de adevăr absolut ce nu poate fi pus la îndoială.

Mascherina

Deci chestiunea cu masca este foarte subiectivă și oamenii se împart în mai multe tabere: unii poartă mască peste tot, alții poartă de ochii lumii doar unde li se impune, iar alții nu vor să poarte deloc.

Eu port de ochii lumii, doar dacă mi se impune, adică nu cred că masca salvează vieți. Nu neg existența virusului, nu neg că nu au murit și nu mor oameni din cauza lui, dar dat fiind că există atâtea păreri inclusiv între medici, oare chiar nu avem voie să avem o altă opinie decât versiunea oficială? Nu cred nicidecum în lockdown, a fost o mare tâmpenie și va fi iarăși o nebunie dacă se va impune din nou.

Mascherina (îmi place în italiană) se apropie mai bine de mascaradă este un nou element de divizare între noi evanghelicii. Este interesant că noi care nu credem orbește în mască trebuie să ne supunem statului și regulilor bisericii, trebuie să fim ascultători, că vezi chipurile sunt unii care se „poticnesc” în noi cei care nu suntem atât de obedienți. Dat fiind că sunt în Ardeal unde evanghelicii sunt mai liberali, trebuie să tolerez multe lucruri pe care le consider în neconcordanță cu învățăturile biblice, cum ar fi îmbrăcămintea indecentă, purtarea cerceilor, muzica asurzitoare și altele, subiecte pe care nici nu ai voie să le dezbați darămite să abordeze cineva subiecții în cauză și să le spună ceva.

Am trăit uneori nuanțe de creștinism rigide (dictatoriale) din partea celor bătrâni, iată că mi-a fost dat văd cum arată creștinismul mai tânăr, mai de stânga, care se bazează mult pe marketing și branding, care te asurzește cu muzica, dar te sancționează rapid dacă nu respecți „political correctness”, e foarte grav să vii la închinările bisericii fără mască dar poți veni îmbrăcat indecent, cu podoabe, ori de exemplu cum vin tinerii cu pantalonii pe gambe, iar cei care sar calul au voie să-ți spună că nu ești în regulă dar „Doamne ferește” să le spui ceva, că imediat ți pune eticheta de conservator, îngust, habotnic etc.

De ce cred că ar trebui să fim mai degrabă conspiraționiști decât naivi

Oh, o mulțime de părerologi, o mulțime de conspiraționiști, o mulțime de postaci etc etc. Aceasta este noul mod de a descuraja opoziția față de guvernele autoritare.

Poate cei din Vest au motive să fie naivi și să aibă încredere în guverne, ei încă nu au gustat roada amară și înșelătoare a comunismului, dar noi cei din Europa de Est nu ar trebui să avem multă încredere în cei care ne impun binele cu forța, istoria se repetă așa că paza bună trece primejdia rea.

De ce așa de mulți aplaudă îngrădirea libertăților fundamentale pentru binele nostru? Pentru că au uitat istoria dureroasă a comunismului. Pentru că se lasă seduși de minciună și uită că în crize se nasc dictatori.

Experiența mea cu trecutul comunist este oarecum scurtă, dar nu o voi uita niciodată. Îmi aduc aminte de anii copilăriei din școală când directoarea școlii, o comunistă înfocată ne ridica în picioare și ne dădea exemple negative pe noi cei care mergeam duminica la întâlnirile bisericii locale și nu participam la diverse evenimente de propagandă comunistă. Deseori ni se adresau întrebări pline de răutate de genul „dacă există Dumnezeu, unde este? Ce faceți acolo la adunare? Apoi zecile de cărți pe care le-am citit despre închisorile comuniste și suferința sfinților, a oamenilor politici sau simpli din țările blocului comunist, vizionarea interviurilor din monumentala lucrare de istorie recentă „Memorialul Durerii”, nu mă lasă să accept cu ușurință încălcarea drepturilor fundamentale.

Pentru libertatea pe care noi am cedat-o cu atâta ușurință în câteva luni, atâția oameni din generația bunicilor mei au mers la închisori, au fost bătuți și mulți au putrezit în temnițele reci în condiții inumane. Da, sănătatea este scumpă dar ea nu poate fi folosită ca pretext pentru impunerea unei dictaturi medicale. Și dacă chiar credeți că guvernul dorește atât de mult sănătatea populației, atunci cu siguranță primul lucru în direcția unei schimbări era să închidă toate găurile sparte din sistemul de sănătate publică, să facă spitale noi pentru că multe clădiri de spitale au peste 100 de ani și sunt pline de bacterii care îmbolnăvesc zeci de mii de pacienți care ajung in spital cu diverse afecțiuni, și mor din cauza infecțiilor dobândite în interior. Guvernele dacă ne-ar vrea sănătatea noastră ar opri cancerul din alimentația publică care e plină de chimicale și e-uri, ar ajuta la promovarea unei agriculturi sănătoase nu cu produse de la Monsanto sau criminali legali care produc cu certitudine boli incurabile și implicit moartea a milioane de oameni anual.

Poliția și jandarmeria au arătat un zel exagerat de a amenda oamenii care mergeau la muncă sau în alte părți pentru că nu aveau o hârtie sau o mască, când de zeci de ani se fură în țara noastră. Unde a fost până acum zelul vostru dragi polițiști și dragi jandarmi? De ce nu stopați furtul pădurilor? Incriminarea muncii, a afacerilor și a libertăților religioase este inacceptabilă. Acest model este importat din China de unde a venit și virusul. PNL a ratat șansa de a demonstra că este un partid național liberal și din păcate generația de astăzi de politicieni au uitat de înaintașii lor care au suferit în temnițele comuniste.

Dragi lideri evanghelici, nu vă lăsați amăgiți de către stat. Este timpul să renunțați la salariile furnizate de guvern. Veți fi tot timpul șantajabili. Renunțați la banii pentru construcții sau alte fonduri guvernamentale. E vremea să învățați că e mai important să ascultați de Dumnezeu decât de oameni și e timpul să vă pregătiți bisericile pentru vremurile care vin. Renunțați la lapte, hrăniți biserica cu hrană tare. Vorbiți despre persecuție, despre ilegalitate, despre lecțiile bisericii din perioada comunistă. Cărțile vechi trebuie căutate, abandonați divertismentul și focalizați-vă pe lucruri care ne vor ajuta la următoarea criză. Sunt convins că mulți tineri evanghelici nu au citit nicio carte despre persecuția bisericii, au cunoștințe vagi despre comunism, însă cunosc multe hituri muzicale, o mulțime actori și vedete, iar dacă mâine le spune cineva că la modă este să porți pantalonii rupți în fund se conformează cu ușurință așa cum o fac acum cu moda pantalonilor rupți la genunchi, iar cu astfel de oameni care au nivel de conformare așa de mare, e greu să lupți. Așa ca mai schimbați meniul măcar pentru ei, poate se mai maturizează.

Să revin la ideea de la începutul postării, lăsați-ne să suflăm și în iaurt când vine vorba de măsurile guvernelor care ne vor binele și ni-l impun cu forța. Lăsați-ne să ne amintim de mulți dintre eroii din care au luptat pentru libertatea pe care o avem astăzi.

Covidism….

Lumea nu va fi la fel după corona-virus, val de morți, vine al doilea val de covid, microcipare, vaccinare obligatorie, termoscanare etc. Sunt doar câteva dintre teoriile care se derulează constant pe ecranele televizoarelor și pe internet. E greu să le dai crezare acestor știri, pentru că autoritățile rar au fost oneste cu publicul. Lucrul fain este că oamenii au început să fie mai vocali și să vorbească, altfel riscăm să avem o masă de oameni care cred tot ce li se spune. Deși nu vreau să neg rolul autorităților în societate, însă trebuie să nu uităm că autoritățile au foarte multe interese pe care nu le dezvăluie publicului larg. Și imediat ce faci o asemenea afirmație ești catalogat drept conspiraționist. Dragi critici, dați-ne voie să nu credem tot ce ne spun autoritățile, din mai multe puncte de vedere. În primul rând să nu uităm trecutul nostru comunist. Minciuna este o chestiune moștenită și adânc înrădăcinată în sistemul politic românesc.  Și nu doar PSD-ul are asemenea probleme, ci mai toate partidele politice. Să luăm spre exemplu PNL-ul. Folosirea acestei plăci coronovirus 24/7 în presă și la televiziune nu face altceva să arate cât de incompetent și mincinos este acest partid. Iar de când domnul Arafat este mereu în prim plan, marea sa plăcere este să țină pe români în casă.

M-am gândit că ar fi bine să definim covidismul, că va trebui să ne obișnuim cu el sau cu alte proiecții asemănătoare.

  1. Covidismul este o narațiune care răspândește teama și obsesia pentru un tip de boală în detrimentul altora
  2. Covidismul este bazat pe exagerări, minciuni și scenarii apocaliptice propagate în special de entități și organizații internaționale și preluate de guverne care impun măsuri de limitare a unor drepturi fundamentale
  3.  Covidismul este pretextul de a reduce la tăcere adversarii politici și religioși, politica pumnului în gură
  4. Covidismul este discriminarea pacienților ex. „ai covid te tratăm, ai cancer poți să mori”
  5. Covidismul este cel mai bun pretext pentru a diminua importanța constituției
  6. Covidismul înseamnă că odată declarat, aproape toată lumea moare de covid
  7. Covidismul înseamnă mai multă putere pentru guverne și mai puțină pentru sectorul privat și pentru individ
  8. Covidismul înseamnă că aparatul de stat devine un fel de tătuc pentru toată lumea
  9. Covidismul este o nouă formă de dictatură, și anume cea medicală, totul se învârte în jurul medicinei, însă medicina te lasă să mori dacă nu ai covid
  10. Covidismul înseamnă obediență oarbă față de stat și de politicieni, iar tu nu ai voie să protestezi