Cei care plâng acum în pandemie după părtășia bisericii locale, vor uita foarte repede de ea, dar și de biserică

Mă amuză dezbaterile despre Cina Domnului la pachet sau online, ori smiorcăiala multora care ani zile veneau rar la părtășia bisericii, iar acum dintr-o dată, vai, ce le lipsește biserica. Hello oameni buni, dar mulți mergeați în alte locuri duminica, să nu mai vorbesc de alte întâlniri ale bisericii din timpul săptămânii. Oricum pentru mulți credincioși întâlnirile bisericii erau pe ultimul loc pe lista de priorități. Ani de zile am auzit placa asta „nu am timp”. Nu mai zic dacă era o întâlnire obișnuită, adică fără muzică bună și fără vedete, cât de puțini veneau în mod constant. În afară de bisericile mari din orașe (unde din mulți tot ai ceva persoane și la întâlnirile obișnuite),  la bisericile medii și mici oamenii vin și mai greu, pentru că le este greu să plătească prețul. Am auzit deseori părinți tineri că nu pot veni la părtășie pentru că au copii mici. Hm, dar și mamele noastre au crescut copii și încă mult mai mulți, ele oare cum ne duceau la întâlnirile bisericii fără mașini? Iar condițiile de atunci nu se compară cu cele de astăzi. Păi atunci oamenii aveau mai mult timp! Serios, câte mame aveau atunci mașini de spălat automate, uscătoare, gaz, centrale termice, apă la robinet și pampers pentru copii? Cum reușeau atunci femeile să facă mulți copii, să-i educe, să spele haine fără mașini, să coase ciorapi, să croșeteze, să facă zilnic multă mâncare etc? În plus rar lipseau femeile cu copiii de la părtășia bisericii locale.

O să ziceți că dau vina pe femei, că  veneau așa de puțini la serviciile bisericii locale înainte de pandemie. Stați liniștiți, le vine rândul bărbaților. De fapt eu am auzit mai mult smiorcăială la bărbați până acum. Of ce ocupați erau și ei înainte de pandemie! Era joi seara și dacă întrebai  pe cineva de ce nu vine la părtășie, răspundeau: n-am cum să vin, trebuie să stau cu copilul, soția este la muncă, traficul e aglomerat etc. Iar dacă întrebi de duminică seara, cam așa suna răspunsurile: nu am cum, e singurul moment de relax, mergem în parc, mergem la cinema, mergem la un concert, mergem la mici, la un meci etc. Da ați auzit bine, erau destule cupluri tinere care mergeau la cinema sau la meciuri duminica, chiar dacă alții se adunau și se închinau. Așa că mai puțin cu plânsul acum. Pandemia asta este încă nimic pe lângă suferințele bunicilor noștri. Poate se va agrava treaba, dar deocamdată e încă bine.

Sunt convins că lumea nu va învăța aproape nimic din toată chestia asta, și la fel de scurtă va fi și memoria credincioșilor, după ce totul va fi bine, mulți vor pune din nou placa cu scuze și iar vor fi multe clădiri goale, iar oamenii vor trăi la fel de nepăsători și prinși de iureșul plăcerilor. Vor pleca din nou la mare și vor sta îngrămădiți pe plajă ca sardelele, nimeni nu se va mai gândi la posibilitatea de a fi infectat, iar de acolo cui îi va păsa că multe clădiri de rugăciune vor fi aproape goale?

Posted in Uncategorized.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *