Mulți creștini își doresc o viață de credință dar fără să iasă vreodată din zona de confort. Săptămână de săptămână, duminică de duminică, creștinul se poate învârti în același perimetru fără temeri, fără provocări, fără trăiri intense, fără urcușuri abrupte și fără să treacă prin văi adânci. Credința ta moare încet dar sigur, fără stimuli, și fără luptă spirituală.
Aceasta înseamnă să trăiești departe de lumea pierdută, departe cei care nu au auzit încă Evanghelia, departe de oamenii fără adăpost, departe de cei din închisori, departe de cei fără Dumnezeu.
Iadul nu este aici pe pământ așa cum spun unii, aici este o lume pierdută unde ecoul Evangheliei poate răsuna cu putere dacă cei mântuiți o vor proclama cu putere. În iad nu vor mai fi mântuiți, nici evanghelie și nici biserică. Din iad Dumnezeu nu mai ascultă rugăciunile nimănui. Acum ești chemat să transformi Valea plângerii într-un loc plin de izvoare, nu aștepta să faci lucrul acesta când nu mai poți trece prin Valea plângerii!
