Covidism….

Lumea nu va fi la fel după corona-virus, val de morți, vine al doilea val de covid, microcipare, vaccinare obligatorie, termoscanare etc. Sunt doar câteva dintre teoriile care se derulează constant pe ecranele televizoarelor și pe internet. E greu să le dai crezare acestor știri, pentru că autoritățile rar au fost oneste cu publicul. Lucrul fain este că oamenii au început să fie mai vocali și să vorbească, altfel riscăm să avem o masă de oameni care cred tot ce li se spune. Deși nu vreau să neg rolul autorităților în societate, însă trebuie să nu uităm că autoritățile au foarte multe interese pe care nu le dezvăluie publicului larg. Și imediat ce faci o asemenea afirmație ești catalogat drept conspiraționist. Dragi critici, dați-ne voie să nu credem tot ce ne spun autoritățile, din mai multe puncte de vedere. În primul rând să nu uităm trecutul nostru comunist. Minciuna este o chestiune moștenită și adânc înrădăcinată în sistemul politic românesc.  Și nu doar PSD-ul are asemenea probleme, ci mai toate partidele politice. Să luăm spre exemplu PNL-ul. Folosirea acestei plăci coronovirus 24/7 în presă și la televiziune nu face altceva să arate cât de incompetent și mincinos este acest partid. Iar de când domnul Arafat este mereu în prim plan, marea sa plăcere este să țină pe români în casă.

M-am gândit că ar fi bine să definim covidismul, că va trebui să ne obișnuim cu el sau cu alte proiecții asemănătoare.

  1. Covidismul este o narațiune care răspândește teama și obsesia pentru un tip de boală în detrimentul altora
  2. Covidismul este bazat pe exagerări, minciuni și scenarii apocaliptice propagate în special de entități și organizații internaționale și preluate de guverne care impun măsuri de limitare a unor drepturi fundamentale
  3.  Covidismul este pretextul de a reduce la tăcere adversarii politici și religioși, politica pumnului în gură
  4. Covidismul este discriminarea pacienților ex. „ai covid te tratăm, ai cancer poți să mori”
  5. Covidismul este cel mai bun pretext pentru a diminua importanța constituției
  6. Covidismul înseamnă că odată declarat, aproape toată lumea moare de covid
  7. Covidismul înseamnă mai multă putere pentru guverne și mai puțină pentru sectorul privat și pentru individ
  8. Covidismul înseamnă că aparatul de stat devine un fel de tătuc pentru toată lumea
  9. Covidismul este o nouă formă de dictatură, și anume cea medicală, totul se învârte în jurul medicinei, însă medicina te lasă să mori dacă nu ai covid
  10. Covidismul înseamnă obediență oarbă față de stat și de politicieni, iar tu nu ai voie să protestezi

 

Cei care plâng acum în pandemie după părtășia bisericii locale, vor uita foarte repede de ea, dar și de biserică

Mă amuză dezbaterile despre Cina Domnului la pachet sau online, ori smiorcăiala multora care ani zile veneau rar la părtășia bisericii, iar acum dintr-o dată, vai, ce le lipsește biserica. Hello oameni buni, dar mulți mergeați în alte locuri duminica, să nu mai vorbesc de alte întâlniri ale bisericii din timpul săptămânii. Oricum pentru mulți credincioși întâlnirile bisericii erau pe ultimul loc pe lista de priorități. Ani de zile am auzit placa asta „nu am timp”. Nu mai zic dacă era o întâlnire obișnuită, adică fără muzică bună și fără vedete, cât de puțini veneau în mod constant. În afară de bisericile mari din orașe (unde din mulți tot ai ceva persoane și la întâlnirile obișnuite),  la bisericile medii și mici oamenii vin și mai greu, pentru că le este greu să plătească prețul. Am auzit deseori părinți tineri că nu pot veni la părtășie pentru că au copii mici. Hm, dar și mamele noastre au crescut copii și încă mult mai mulți, ele oare cum ne duceau la întâlnirile bisericii fără mașini? Iar condițiile de atunci nu se compară cu cele de astăzi. Păi atunci oamenii aveau mai mult timp! Serios, câte mame aveau atunci mașini de spălat automate, uscătoare, gaz, centrale termice, apă la robinet și pampers pentru copii? Cum reușeau atunci femeile să facă mulți copii, să-i educe, să spele haine fără mașini, să coase ciorapi, să croșeteze, să facă zilnic multă mâncare etc? În plus rar lipseau femeile cu copiii de la părtășia bisericii locale.

O să ziceți că dau vina pe femei, că  veneau așa de puțini la serviciile bisericii locale înainte de pandemie. Stați liniștiți, le vine rândul bărbaților. De fapt eu am auzit mai mult smiorcăială la bărbați până acum. Of ce ocupați erau și ei înainte de pandemie! Era joi seara și dacă întrebai  pe cineva de ce nu vine la părtășie, răspundeau: n-am cum să vin, trebuie să stau cu copilul, soția este la muncă, traficul e aglomerat etc. Iar dacă întrebi de duminică seara, cam așa suna răspunsurile: nu am cum, e singurul moment de relax, mergem în parc, mergem la cinema, mergem la un concert, mergem la mici, la un meci etc. Da ați auzit bine, erau destule cupluri tinere care mergeau la cinema sau la meciuri duminica, chiar dacă alții se adunau și se închinau. Așa că mai puțin cu plânsul acum. Pandemia asta este încă nimic pe lângă suferințele bunicilor noștri. Poate se va agrava treaba, dar deocamdată e încă bine.

Sunt convins că lumea nu va învăța aproape nimic din toată chestia asta, și la fel de scurtă va fi și memoria credincioșilor, după ce totul va fi bine, mulți vor pune din nou placa cu scuze și iar vor fi multe clădiri goale, iar oamenii vor trăi la fel de nepăsători și prinși de iureșul plăcerilor. Vor pleca din nou la mare și vor sta îngrămădiți pe plajă ca sardelele, nimeni nu se va mai gândi la posibilitatea de a fi infectat, iar de acolo cui îi va păsa că multe clădiri de rugăciune vor fi aproape goale?

Reflecție 27-10-2019

Creștinismul evanghelic contemporan își pierde tot mai mult convingerile pentru care înaintașii noștri au plătit un preț foarte mare. Dacă în trecut evenghelicii refuzau cu încăpățânare aproape orice li se părea contaminat de lume, astăzi multe biserici evanghelice evită să articuleze adevărurile incomode ale Evangheliei. Indecența și senzualitatea este tolerată în toate sferele vieții noastre: în adunările noastre publice multe femei se îmbracă atât de indecent încât ai impresia că cele mai multe nu au citit niciodată Biblia. Ce să vorbim despre muzica evangelică de pe YouTube sau de modul cum se îmbracă femeile la locul de muncă!

Vremurile noastre nu sunt grele din punct de vedere economic, mai ales dacă ne uităm 30 de ani în urmă, dar sunt grele din punct de vedere spiritual. Uneori suntem gata să cheltuim multe resurse materiale pentru tot felul de proiecte „spirituale”, dar nu vrem să plătim prețul de a recupera mărturia creștină și a ne confirma în voia lui Dumnezeu.

Când mă gândesc doar la referendumul pentru familie, am puține speranțe că generația noastră va lupta să combată teoriile LGBTQ sau progresiste. Plecarea în masă a românilor nu a fost o binecuvântare pentru România, ci poate a fost cel mai mare act de lașitate din istoria românilor, iar faptul că inclusiv noi evanghelicii am fugit cu grămada în Europa de Vest am demonstrat că am crezut mai degrabă în euro sau în dolari decât în Dumnezeu, am crezut că dumnezeul Occidentului este mai puternic decât Dumnezeul nostru.

Biserica are nevoie de lideri care articulează adevărul cu orice preț, chiar cu riscul unei igienizări a bisericilor, căci mulțimile de oameni compromiși nu vor plăti niciodată prețul să-l urmeze pe Isus și nu vor purta crucea Lui.

Reflecție 20-10-2019

Mulți creștini își doresc o viață de credință dar fără să iasă vreodată din zona de confort. Săptămână de săptămână, duminică de duminică, creștinul se poate învârti în același perimetru fără temeri, fără provocări, fără trăiri intense, fără urcușuri abrupte și fără să treacă prin văi adânci. Credința ta moare încet dar sigur, fără stimuli, și fără luptă spirituală.

Aceasta înseamnă să trăiești departe de lumea pierdută, departe cei care nu au auzit încă Evanghelia, departe de oamenii fără adăpost, departe de cei din închisori, departe de cei fără Dumnezeu.

Iadul nu este aici pe pământ așa cum spun unii, aici este o lume pierdută unde ecoul Evangheliei poate răsuna cu putere dacă cei mântuiți o vor proclama cu putere. În iad nu vor mai fi mântuiți, nici evanghelie și nici biserică. Din iad Dumnezeu nu mai ascultă rugăciunile nimănui. Acum ești chemat să transformi Valea plângerii într-un loc plin de izvoare, nu aștepta să faci lucrul acesta când nu mai poți trece prin Valea plângerii!

Reflecție 19-03-2019

Atunci când trăiești doar pentru tine, orice efort pentru lucrarea lui Dumnezeu este ca muntele Everest, te plângi că Dumnezeu îți cere să aduci pe lume copii și să-i crești dar faci multe eforturi să ții animale de companie, timpul petrecut la Netflix nu-l contabilizezi dar orice chemare la slujire o expediezi rapid, rugăciunea este pe ultimul loc pe lista ta de priorități dar ai mult timp pentru hobby-urile tale.

Dacă ești bărbat să știi că Dumnezeu te-a chemat să conduci în familie, în biserică și în companie. Abandonarea conducerii este semnalul că Hristos nu mai este Capul tău.

Nu trebuie să te miri că societatea o ia razna când nici biserica nu mai are bărbați responsabili sau mame cu normă întreagă ci doar cupluri egoiste care trăiesc mai mult pentru carieră decât pentru rolul încredințat de Dumnezeu.